Alina & Catalin

Oamenii sunt fiinte sociale iar datorita acestui lucru, pentru a fi acceptati de grup, sunt dispusi sa faca tot felul de compromisuri. Iar cand vine vorba de nunti parca totul trece la un alt nivel. De la idea initiala a mirilor despre cum ar dori sa fie nunta lor si pana la cum ajunge sa se desfasoare evenimentul e cale lunga, deseori presarata cu ce doreste mama / soacra / sora / cumnata / tata / bunicul, astfel incat toata lumea sa fie multumita iar inviatatii fericiti. Lucrurile nu au stat diferit nici in cazul nostru; sa nu va imaginati ca nunta mea cu Codrin a fost o exceptie. De la nunta pe malul lacului (unde “sunt multi tantari mama” si “e cam departe de oras” si cum o sa faceti cu transportul) am ajuns la nunta intr-un restaurant de cartier. Si exemple ca astea as putea povesti cu duiumul. Aproape sigur, marea majoritate a mirilor a facut un compromis sau altul de dragul cuiva apropiat.

Insa stiti cum sunt unicornii? Fiinte legendare, deosebite, pe care nimeni nu le-a vazut niciodata si nimeni nu crede ca ar putea exista. Cam asa sunt pentru noi mirii care isi fac nunta exclusiv dupa dorinta lor. Miri si mirese care nu se simt datori sa multumeasca pe nimeni altcineva in afara de sufletele lor si atunci merg cu ideile lor inainte, indiferent de piedici si argumente. Adica asa cum ar fi si corect sa se intample, pana la urma. Pentru ca e nunta lor, iar fiecare decide (sau a decis cand a avut ocazia) cum stau treburile la nunta proprie. Ei bine, asa sunt Alina si Catalin pentru mine: unicorni.

Pentru ca nu a existat cununie religioasa doar pentru a-i multumi pe parinti sau pe cativa prieteni. Pentru ca au facut nunta afara,  in natura si fara varianta de back-up in caz ca ploua. Pentru ca au ales sa fie in cerc restrans, intim, pentru a se simti bine alaturi de persoanele cu adevarat importante pentru ei. Pentru ca nu au acceptat nimic venit din afara care nu a rezonat cu ei. Pentru ca au reusit sa organizeze nunta lor si nu nunta lor pentru altii.

Va multumesc ca existati unicornilor, pentru ca m-ati lasat sa fiu martora si partasa la o experienta atat de autentica, pentru  increderea pe care mi-ati acordat-o, incredintandu-ma cu misiunea asta atat de importanta de a documenta o zi importanta pentru voi. Pentru mine, Alina si Catalin, sunteti dadatori de speranta.

Cu drag,

Oana

Leave a reply