Maini mici cu degete minuscule, picioare pufoase pe care le-ai rontai si piele fina cu miros de lapte. Bebelusii sunt adorabili. Pana sa ii am pea i mei ramaneam mereu uimita de cat de mici putem fi initial. Si dupa ce i-am avut m-am minunat, dar mai putin, pentru ca in bratele mele oricum pareau mai mari decat in burta. Socul l-am avut cand am venit acasa cu cea mica si am pus-o pe pat langa fratele cel mare, care, la cei 4 ani ai lui de atunci parea un adevarat dinozaur pe langa surioara lui cea mica. Mereu am ramas impresionata nu doar de dimensiunile celor mici ci mai ales de rezistenta lor. De luptele neincetate, zilnice, pentru a invata sa faca chiar si cele mai minuscule lucruri: sa tina o jucarie, sa se rostogoleasca, sa mearga. O vointa feroce care nu se diminueaza cu anii mai ales cand vine vorba de a cere jucarii si inghetata 😉 Copii sunt magici. Daca nu ar fi probabil ca am fi disparut de mult ca specie. Insa desi ne minunam de ei zilnic, cumva reusim sa uitam ca avem de invatat de la ei. Ar trebui sa o facem; nimeni nu simte mai bine dragostea, compasiunea, prietenia ca cei mici. Ar trebui sa ne fie si ei invatatori, nu doar noi lor, intrucat, asa cam am citit intr-o carte de Kahlil Gibran, ei sunt viitorul, iar viitorul nu se uita niciodata in trecut, doar inainte. “Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis. Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemenea voua, Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.”

Aceste ganduri le am mereu cand am ocazia sa cunosc un om la inceput de drum, asa cum l-am vazut pe Cezar in ziua botezului sau. A fost o incantare sa fiu alaturi de el si de toti cei carora le este drag. Si datorita lor am avut ocazia sa cunoastem un preot tare fain cu o gandire actuala, fresh, intr-o Biserica care, nu credeam ca mai are cu ce sa ne surprinda. Poate am avea cu totii o viata spirituala mai bogata daca mai multi preoti ar fi asa. Iar la petrecere ne-a placut tare mult: am dansat si s-a dansat si ne-am reamintit ce voce faina are Radu, speram ca micul Cezar sa il mosteneasca.

Alexandra, Radu si Cezar sa va bucurati unii de ceilalti, sa invatati unii de la ceilati si sa fiti mereu cu zambetul pe buze in aceasta frumoasa viata!


Va pupam cu mare drag!


Oana & Codrin