Fotograf de nunta in Bucuresti

Fotografia de nunta este un domeniu foarte dinamic, care nu sta niciodata pe loc. Cand am pasit in acest domeniu, acum aproape 8 ani, lucrurile stateau destul de diferit. DSLR-urile full-frame erau pe val, imi amintesc ca tocmai aparuse 5D Mark II si toti fotografii erau absolut extaziati de saltul tehnologic urias pe care il aducea, Canon si Nikon nu aveau aproape deloc concurenta sau era foarte slaba si tocmai se petrecea si un schimb de generatii. De fapt, din acest val al schimbului de generatii am facut si noi – eu si Oana – cu siguranta parte. Nu m-am gandit atunci foarte mult la lucrul asta, pentru ca aveam alte lucruri de facut, mai importante: sa-mi construiesc un portofoliu, sa-mi fac un nume – cat de mic – ca fotograf de nunta, sa ma educ participand la putinele workshop-uri care existau atunci si sa invat tehnici noi, sa mai pun niste bani deoparte pentru o lentila noua, si cate si mai cate. In plus, baietelul nostru, Luca, urma sa se nasca si trebuia sa avem “cuibul” pregatit. Nu aveam eu timp sa stau sa analizez toate nimicurile pe care le constatam.

Acum insa, in viata noastra, lucrurile s-au mai aranjat. Luca are 7 ani si o surioara nazdravana, avem tot echipamentul pe care ni l-am putea dori (dar ne-am maturizat si ne-am dat seama ca de fapt nu e despre aparatura cat este despre fotograf), un portofoliu de care suntem multumiti si muuuuuulte nunti fotografiate la active. Asa ca acum am si timpul si linistea necesare ca sa analizez ce a insemnat pentru mine sa fiu, in toti anii astia, fotograf de nunta si sa incerc sa anticipez care este directia in care o apuca lucrurile.

Acum 8 ani puteai numara fotografii de nunta tineri si talentati pe degete de la 2 maini. Vorbesc cat se poate de serios. Scriai in motoarele de cautare fotografie nunta Bucuresti sau fotograf nunta si nu cred ca reuseai sa umpli 2 pagini de rezultate relevante. Acum, sunt o multime de oameni talentati in fiecare oras al tarii. Dealtfel, am participat recent la conferinta organizata de Weddingstories pe aceasta tema, si am constatat cu incantare ca in afara de noi si inca alti doi fotografi de nunta din Bucuresti, ceilalti speakeri veneau din alte orase ale tarii: Craiova, Timisoara, Arad, Cluj, Botosani, Alba-Iulia. Si cu o incantare si mai mare am vazut cum unul dintre acesti fotografi a fost un tanar de doar 24 de ani, extraordinar de talentat, de sufletist si de iubit de publicul prezent acolo. Aadar, astazi, ca sa te gaseasca o mireasa, sa afle de tine, nu mai e suficient sa caute pe google fotograf nunta Bucuresti si gata! ai semnat un contract. E nevoie de mult mai multa munca, de mult mai mult marketing, de idei , de imagini bune care sa devina virale si astfel sa-ti aduca notorietate, sa te scoata din anonimat.

Comparativ cu acum 8 ani, camerele mirrorless musca, bucatica cu bucatica, din cota de piata care parea batuta in cuie a batranelor, dar inca fiabilelor DSLR-uri. Canon si Nikon nu mai sunt singure. Incepe chiar a se simta o usoara disperare in graba cu care isi lanseaza produsele, disperare pe care o comparam amuzat cu cea a baiatului meu mare care vede cum jucariile lui trec incet-incetn in posesia surioarei lui de 3 ani, mai mica dar mai energica si mai dibace.

O buna parte din “numele mari” ale fotografiei de nunta din Romania, au disparut in anonimat, au fost asimilati de piata la fel cum un pluton de ciclisti inghite liderul care s-a simtit prea stapan pe el, a intrat in zona de confort si a inceput sa pedaleze prea incet si monoton. Cu unii ma intalnesc, intamplator, prin malluri. Imi povestesc, letargici, ca s-au angajat. Ca au obosit, s-au plictistit, s-au plafonat, ca piata a cazut si preturile odata cu ea. Ca…”nu mai e ce era odata”. Pai da, nu mai e! Si nici nu va mai fi. La fel cum nici ce e astazi nu va mai fi peste 5 ani. Nu toti vechii fotografi au disparut, evident. Unii, cei care au reusit sa se adapteze si nu au ramas prizonieri ai propriilor obiceiuri si cutume vechi, au evoluat, au tinut pasul si au profitat chiar de anii si experienta din spatele lor. Am constatat ca nu cei mai buni, nu cei mai talentati au rezistat. Mai degraba cei mai adaptabili, cei mai dispusi la flexibilitate, atat din punct de vedere al business-ului cat si din punct de vedere al stilului de fotografiere. Nu trebuie sa ne cramponam sis a spunem “asta e stilul meu”. Eu nu cred intr-un stil anume, pe care-l cautam ani la randul pentru ca dupa aia sa ni-l batem in cuie pe frunte alaturi de un firmament pe care scrie “fotograf nunta”. Stilul nostru de azi nu e obligatoriu sa fie cel de maine. Asta inseamna evolutie.