Va poftesc sa incetiniti putin ritmul si sa „cititi” povestea nuntii Andreei cu Stefan. Am pus ghilimele pentru ca, asa cum foarte bine stiu cei care revin constant la noi pe blog, noi povestim folosindu-ne de fotografii in loc de cuvinte. Dar sa stiti ca nu e neaparat mai usor sa povestesti in felul acesta. Dealtfel, cel mai dificil lucru care mi se pare mie a fi la o poveste de nunta e ca, din cand in cand, „scriitorul” se regaseste in situatia de a nu sti cum sa-si aleaga „cuvintele” potrivite. Poate va intrebati cum vine treaba asta? Sa va explic: din miile de fotografii pe care le realizeaza un fotograf intr-o o zi intreaga in care pandeste lumina si momentul potrivite, din miile de momente de emotie care au ales sa se lase surprinse pe senzorul aparatului foto, trebuie ca la final sa fie alese cateva zeci care, asezate in ordinea narativa potrivita si astfel sa „scrie” cea mai frumoasa poveste posibila.

Drept preambul am sa va spun cum imi amintesc perfect seara tarzie in care i-am cunoscut pe Andreea si Stefan in centrul Bucurestiului si cum, ascultandu-i si privindu-i cum stau alaturi unul de celalalt am simtit ca nunta lor va fi una asa cum ne dorim sa fotografiem mereu. O nunta cu oameni calzi, buni, ingaduitori, autentici si emotivi, oameni care iubesc viata si o traiesc asa cum sunt sigur ca Dumnezeu a menit-o sa fie traita: cu dragoste.

Iar acum, va invit sa va asezati confortabil pe o canapea, sa va linistiti gandurile si sa apasati butonul play, pentru ca urmeaza o poveste frumoasa si emotionanta.

Enjoy!